MEDICINA SUFLETULUI ȘI TRUPULUI. Prin definiție, reprezintă interacțiunea dintre statusul psihologic (emoțional) și starea de sănătate.
Ce parere aveți: mintea și statusul emoțional pot ajuta procesul de vindecare?
Dacă DA…. atunci stresul poate conduce la apariția disfuncționalităților sau chiar a bolilor? Răspunsul este DA, statusul nostru emoțional crează o serie de reprimări la nivelul organismului, iar stresul este unul dintre inamicii noștri importanți.
Stresul, fizic sau emoțional, eliberează la nivelul organismului nostru un hormon numit CORTIZOL. Acesta este implicat în răspunsul imun al organismului și îl deprimă, fiind mai puțin rezistent la agresorii (adesea microorganisme) din mediul exterior. Noi nu trăim într-o lume sterilă, complet sigură, iar șansa pentru a diminua apariția afecțiunilor este a ne întări sistemul imun și a deveni puternici. Stresul declanșează o cascadă de mediatori ce induc un răspuns exagerat aproape generalizat al organismului nostru ce implică accelerea pulsului cardiac și a respirației, cu creșterea tensiunii arteriale, apariția contracturii musculare, psihologic apariția sentimentului de pierdere a controlului, cu frustrare și iritabilitate. Este activat sistemul limbic, primitiv, cu inactivarea cortexului prefrontal, responsabil de acțiunea voluntară de a controla evenimentul stresant. În medicină, stresul a fost studiat încă din 1964 de către psihiatrul George Solomon, iar în 1975 Robert Ader a fost cel care a demonstrat impactul patternului emo/ional și mental asupra sistemului imun, fiind introdus termenul de psiho-neuro-imunologie. În 1989 doctorul David Spiegel, a desfășurat un studiu la Standford University asupra Mind and Body Medicine, demonstrand implicare minții/emoționalității în procesul de vindecare. Au fost incluse în studiu 86 femei cu cancer mamar și împărțite în două grupuri, tratament standard și standard plus (pentru care a fost asociată o ședință săptămalaă de suport pshiho-emoțional) iar concluzia a fost că cel de-al doilea grup a înregistrat o supravietuire dublă comparativ cu primul grup. Acum este deja o practică uzuală pentru anumite categorii de pacienți, ale cărei efecte sunt dovedite științific.
Practicile prin care mintea este învățată să fie implicată activ, concentrată, cu reconectarea corporală, prin procese de reflecție și refacerea însemnătății. Conexiunea emoțională-corporală cu procesul de conștientizare și implicare activă contribuie la restabilirea echilibrului întregului organism și receptivității terapeutice.
