Toti traim… respiram, avem puls, mergem, comunicam, muncim, traim conform regulilor sociale… Marea majoritate se opresc aici. Iar destinatia este… SFARSITUL. Simplu. Decat daca nu decizi sa traiesti altfel. Despre destinatie nu stim…Cand? Unde? Cum? Imprevizibil si necunoscut. Ceea ce stim este CUM dorim sa parcurgem acest DRUM. Cu entuziasm ne putem purta prin viata in forma noastra umana suprema. Asa cum ne dorim, buni, frumosi, iubitori… sau…. Este alegerea noastra si parcursul pe care noi il transformam in experienta. Bucurati-va!
Amalia
Transformare. Stadiile evolutiei in emotionalitatea umana. Trecand de jos, abia tarandu-ne, apoi inchizandu-ne pentru a vindeca si in final a zbura in cea mai fascinanta forma. Transformare. Redescoperire. Reinventare. Evolutia continua cu fericire si tristete, bucurie sau suparare, ca etape de parcurs. Suntem transformabili, buni, generosi, suportivi, fericiti.
MARIDANA ARSENE, Povestire de suflet
Nu te intreb care este viziunea ta despre Noua Lume, ci te intreb ce faci util in aceste zile in care Corona a pus Frana… Ce faci util pentru tine? Pentru ceilalti?
Un paradox, dar in aceste zile atat de diferite de ceea ce am trait noi pana acum, dincolo de strazile pustii, vad mai multa viata… Dincolo de panica si de raspunsurile care ne vin si la intrebari pe care nu apucam sa ni le punem, dincolo de teorii hazardiste, care mai de care mai “ofertante”, vad/simt forta prezentului. Traim aici si acum si ne batem capul cu modalitati de petrecere a prezentului, unde suntem (cu)prinsi de nou, de schimbare. Oare iesim din iluzie? In fata schimbarii, a noului, dincolo de panica suntem noi, noi cei la care suntem obligati sa ne intoarcem. Noi cei de care am fugit alegand mereu alte tinte, noi cei imposibil de multumit, care voiam iar si iar altceva, intr-un mimetism irational, intr-o permanenta concurenta cu altii, intr-un permanent zbucium pentru a demonstra si pentru a fi validati, noi cei cu care trebuie sa ne confruntam.
OCTAVIA GEAMANU
Cand intrebi pe cineva cine e, cel mai adesea raspunde ce are. A fi si-a pierdut esenta. S-a diluat intr-o lume care a devenit mai mult a nonsensului. A fi s-a contopit cu a avea, pana a fost absorbit total de cel din urma. Am cautat atat sa raspundem la intrebarea Cine suntem?
Incat am devenit, ca-n chimie, produsi de reactie… si-atat. Alergam pana la epuizare sa avem, incat cu fiecare pas din viata ne-ndepartam tot mai mult de cine suntem. Unii gasesc raspunsul la timp si n-ajung in pragul de a-si pierde existenta. Caci poti sa o pierzi si continuand sa respiri… Sunt atatea trupuri goale pe interior, care totusi au mai mult decat pot duce. “ Asta scriam in urma cu ceva timp. Acum nimeni nu mai alearga nicaieri si, cumva, toti am ajuns sa ne intrebam cine suntem. Poate gasim raspunsul in ziua de maine. Caci azi, cine mai are curaj sa raspunda la intrebarea cine e cu ce are…?
