OCTAVIA GEAMANU
Cand intrebi pe cineva cine e, cel mai adesea raspunde ce are. A fi si-a pierdut esenta. S-a diluat intr-o lume care a devenit mai mult a nonsensului. A fi s-a contopit cu a avea, pana a fost absorbit total de cel din urma. Am cautat atat sa raspundem la intrebarea Cine suntem?
Incat am devenit, ca-n chimie, produsi de reactie… si-atat. Alergam pana la epuizare sa avem, incat cu fiecare pas din viata ne-ndepartam tot mai mult de cine suntem. Unii gasesc raspunsul la timp si n-ajung in pragul de a-si pierde existenta. Caci poti sa o pierzi si continuand sa respiri… Sunt atatea trupuri goale pe interior, care totusi au mai mult decat pot duce. “ Asta scriam in urma cu ceva timp. Acum nimeni nu mai alearga nicaieri si, cumva, toti am ajuns sa ne intrebam cine suntem. Poate gasim raspunsul in ziua de maine. Caci azi, cine mai are curaj sa raspunda la intrebarea cine e cu ce are…?
