In Europa murim intr-un ritm nebun, in Dominicana traim asa… Aici, in „tara Duminicilor” timpul se scurge altfel… o zi dureaza cat o saptamana… E suficient sa ridici privirea catre cer si timpul se topeste parca o data cu orice gand negativ. Sunt atat de departe de Bucurestiul meu unde zilele ne alearga sau noi alergam peste ele catre tinte mereu si mereu in miscare… dar atat de acasa! Aici simt fiecare zi ca pe o zi de sambata…
Palmierii-ti zambesc semet a vesnicie, chiar si cand se inclina-n valtoarea furtunilor… Cand este senin si este senin aproape tot timpul (ploile vin si trec cu viteza acceleratului), ei imbratiseaza fiecare raza de soare, turnand pe pamant si-n apele adanci ale oceanului culori – zeci, poate sute de nuante care deseneaza sufletului Paradisul… In Dominicana, totul este culoare…. aici este Paradisul! Coltul meu de rai pe acest Pamant! Aici nu vrei sa adormi si de abia astepti sa te trezesti…
In Dominicana, fiecare apus si rasarit sunt note muzicale care-ti trezesc timpanul mangaindu-ti inima… e atata ritm in forfota strazii si atata liniste cand stelele aprind cerul, incat nu stii daca sa dansezi sau sa zambesti mai intai… In Dominicana te indragostesti iremediabil de viata… daca ai ratacit-o pe undeva, aici o regasesti. Daca te-ai ratacit pe undeva, aici te redescoperi ca fiinta, cu fiecare strat care te compune… Aici soarele-ti arde pielea, dorurile, chiar si visurile… Nu ai timp sa visezi, e loc doar sa traiesti fiecare vis si sa simti cu fiecare por diminetile, amurgul, vanturile… pe tine. Aici e o rascruce, e punctul din care, daca vrei, poti apuca o noua cale. Pentru ca aici ai parte de cele mai pretioase lectii, lectii pe care in tumultul citadin le poti gasi doar in carti, in filme, in povestile si experientele altora…
Aici am intalnit cei mai bogati oameni de pe pamant – care rad zgomotos si zambesc la fel de natural precum respira… Un exercitiu demult uitat pentru europeni. Aici oamenii au probleme cu banii, dar au decenta sa nu cerseasca mila nimanui si energia de a gasi resurse pentru a-si creste decent copiii… Aici oamenii muncesc, au chiar si cate doua-trei job-uri prost platite, dar sunt recunoscatori si solidari… Din putinul lor iti ofera si tie daca ai nevoie, sunt sinceri, joviali, generosi… Aici e Paradisul, o Arca a lui Noe cu toate minunatiile pamantului – resorturi de lux coexista pasnic cu cocioabele bastinasilor – case simple, viu-colorate – , masini de lux se strecoara silentios printre motoconciurile extrem de furibunde ale localnicilor taximetristi, magazine cu produse scumpe stau alaturi de tot soiul de ateliere mestesugaresti – maghernite unde-ti poti repara aproape orice si de unde-ti poti cumpara orice chilipir si trufandale – de la sucuri naturale facute pe loc din fructe proaspete, la falci de carne cruda si mancaruri care mai de care mai exotice, aici gasesti de toate pentru toti. Strada e vie si e gazda a sute de povesti – oamenii, copiii, animalele – porci, gaini, caini, pisici, tantarime, citre, vaci, cai – sunt vegheati de semetii palmieri intelepti care strajuie superbe plaje de nisip alb, galben, fin, nisipuri primitoare, ce se primenesc iar si iar, purtand doar pentru un timp urmele pasilor ce le calca… Prin apele limpezi, de un albastru-turcoaz intens cand numeri norii si bleu-vernil cand soarele domneste, nici umbra ta nu se mai poate ascunde – oceanul te invaluie, pacalindu-te sa te lasi purtat in valurile lui blande, peste care uneori adie vanturi. In apele-cristal iluziile prind, pe rand, viata… aici prinzi aripi chiar si daca pentru numai o singura clipa… Dar viata e facuta din clipe, nu?
Dominicana e o poezie pe care ai recita-o in fiecare zi fara sa te plictisesti – iti schimba obiceiuri, mentalitati, convingeri, lin, in rime sau in versuri albe. Ostentativ sau nu, te provoaca sa te cobori in tine si sa te scuturi de orice balast, sa te iubesti si sa te pretuiesti exact cum iubesti fiecare clipa care-ti trezeste toate simturile. Aici te incarci cu cea mai calda lumina si devii rezervor nesecat de bucurie. Dominicana e poza pe care as pune-o in dreptul cuvantului PARADIS, ca exemplificare pentru orice copil care intreaba curios „Mami, ce este Paradisul?”
Dominicana este PARADISUL, pentru ca tot ce ai trait inainte de a intra aici pare un simplu exercitiu de viata… Aici trecutul si viitorul, cu toate nostalgiile si iluziile aferente, se contopesc intr-un prezent continuu, de care nu poti si nici nu vrei sa te saturi.
Aici te iubesti atat de mult incat gasesti calea si rostul sa iubesti tot ce te-nconjoara. E atata frumusete in coltul acesta de lume, incat minusurile palesc in fata plusurilor. Dominicana e o experienta extrem de utila/eficienta pentru orice european bantuit de fantasme, de propriile adevaruri, de nervi, de oboseala, de goana nebuna catre nicaieri… Dominicana te vindeca de tine insuti mai intai, apoi usor -usor de tot ceea ce carai inutil, intr-o schimonoseala permanenta a sensului vietii…
PS – Mi-am reamintit ceea ce demult uitasem – ca suntem liberi. Adevarul acela, pe care l-am imbratisat candva demult, in copilarie, atunci cand ma simteam nemuritoare, si pe care l-am pierdut cu fiecare an care a mai trecut peste mine. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest Paradis si pentru ca acum il port in mine oriunde as merge / as fi!!!
Ps 2 – Pentru cei care nu au ajuns inca aici – apa imbuteliata, crema solara cu factor de protectie ridicat si spray-urile anti tantari sunt „accesoriile” obligatorii pentru a putea savura total acest colt de Rai.
Maridana Arsene