MARIDANA ARSENE, Povestire de suflet
Nu te intreb care este viziunea ta despre Noua Lume, ci te intreb ce faci util in aceste zile in care Corona a pus Frana… Ce faci util pentru tine? Pentru ceilalti?
Un paradox, dar in aceste zile atat de diferite de ceea ce am trait noi pana acum, dincolo de strazile pustii, vad mai multa viata… Dincolo de panica si de raspunsurile care ne vin si la intrebari pe care nu apucam sa ni le punem, dincolo de teorii hazardiste, care mai de care mai “ofertante”, vad/simt forta prezentului. Traim aici si acum si ne batem capul cu modalitati de petrecere a prezentului, unde suntem (cu)prinsi de nou, de schimbare. Oare iesim din iluzie? In fata schimbarii, a noului, dincolo de panica suntem noi, noi cei la care suntem obligati sa ne intoarcem. Noi cei de care am fugit alegand mereu alte tinte, noi cei imposibil de multumit, care voiam iar si iar altceva, intr-un mimetism irational, intr-o permanenta concurenta cu altii, intr-un permanent zbucium pentru a demonstra si pentru a fi validati, noi cei cu care trebuie sa ne confruntam.
Acum am timp sa vad soarele stralucitor, pe care il salut din rama ferestrei, si copacii infloriti care explodeaza de frumusete si culoare, de primavara. Am timp sa miros florile de pe balcon si din gradina. Acum am timp sa vad tot mai multi oameni autentici – mai iubitori, mai solidari, mai putin grabiti, preocupati de sine si de cei mai dragi lor, de prieteni, de cunostinte… Da, vorbesc tot mai des cu oameni provocati de ideea schimbarii, oameni care au curajul sa renunte la masti, sa ierte si sa se ierte, multumind pentru ceea ce au trait si nu au apreciat la timp, sa se roage pentru ceea ce va urma, dar nu doar pentru ei, ci pentru omenire, pentru planeta, pentru Univers…Vad oameni curajosi, care nu se imbolnavesc de oftica pentru ca pierd multi bani, in ideea ca ei fac banii si nu banii pe ei. Ca in orice situatie, exista partea plina si partea goala a paharului. Bombardati permanent de negativ, de ceea ce ne lipseste (altii au si noi nu), uitam sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem – ne avem pe noi, in primul rand, si asta poate fi oricand motiv de zambete. In fata oricarui pericol devenim constienti de noi insine. Corona asta te obliga sa vezi partea plina a paharului, sa o imbratisezi cu toata forta si taria de care dispui. Sunt sigura ca oamenii care pot fi fericiti cu ei insisi intai de toate, vor trece cu bine peste orice virus/catastrofa/cutremur/criza economica… Corona asta ne da timp sa cadem in noi, sa ne (re)decoperim fiecare strat care ne compune. Corona asta poate fi blestem si binecuvantare. Depinde de fiecare ce alege. Fiecare zi a noastra depinde fix de ceea ce alegem, fiecare pentru sine si impreuna pentru toti. Cred ca cei care iubesc viata sunt imuni la orice e negativ, o respira aici si acum si nimic din ceea ce poate aduce un virus, o molima, un dezastru natural nu ii poate stinge. Fiecare are lumea lui, iar Corona asta incoroneaza toate aceste lumi cu o realitate. Oamenii redevin oameni in fata unui pericol greu de controlat. Daca asta trebuia sa se intample pentru ca noi sa ne reamintim cine suntem de fapt, atunci e momentul sa nu ne mai vaicarim. Pune iubire in locul fricii, macar iubire de sine! E cel mai bun vaccin al momentului. Daca reusesti sa te iubesti, te vor iubi si altii, te va iubi si viata. Pune iubire in aproapele tau! Gandeste-te ce farmec ar mai avea viata daca tu ai fi singurul supravietuitor! Aici si acum nu este niciodata cazul pentru “scapa cine poate”. Nu este cazul despre a da altuia in cap pentru a-ti fi tie bine. Nu mai merge asa. Ce simti, ce faci, ce gandesti – esti responsabil pentru tot. Tu singur. Intelege ca daca lumea e bine si tu poti fi bine in lume. Fii recunoscator pentru ca ai o perna sub cap, pentru ca ai un stomac unde ajunge la timp hrana, pentru ca ai o inima mare, cu care poti alege iubirea in locul urii/rautatii/fricii. Aici si acum este despre noi toti. Si fiecare poate ajuta doar daca el insusi este bine. Fii bine, stai cu tine, descopera-te, mediteaza, canta, danseaza, deseneaza, citeste, iubeste si multumeste fiecarui om care ti-a trecut prin viata, chiar si celor pe care-i consideri cei mai aprigi dusmani. Fiecare a avut rolul lui, fiecare te-a ajutat sa mai inveti ceva! Corona asta poate fi blestem si binecuvantare. Tu alegi ce sa fie pentru tine. Nu autoritatile, nu mai marii lumii, nu patronul tau, nu sotul / sotia, nimeni. Doar tu.
Ai timp pentru tine si ai timp pentru altii. Atat cat va fi. Profita si reinvata sa folosesti timpul benefic. Cauta fiecare om din viata ta, cu gandul, cu privirea, cu mijloacele tehnice de care dispui si trimite-le o multumire pentru ceva, pentru orice crezi/consideri tu ca merita. E un exercitiu care iti da viata, care te fereste de orice virus/molima/nenorocire. E un exercitiu care iti ridica vibratia si iti umple inima de bucurie, ajutandu-te in final sa te pretuiesti mai mult. Renunta la iluzie, la scenariile fantasmagorice pe care ti le induci din cauza fricii. Fii iubire si Corona va pleca. Fii copil si invata ca lumina orbeste/topeste orice dauneaza vietii. Si-n joaca daca vrei, multumeste oricui consideri ca ti-a adus un zambet sau o lacrima. Multumeste-I lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile pe care ti le-a oferit, iar daca nici acum nu crezi intr-o Autoritate Suprema a Binelui, nu-i nimic – multumeste oricui, caci Dumnezeu/Viata este in toti si in toate.
Eu iti multumesc ca existi, ca ti-ai luat din timpul tau pentru a citi o parte din gandurile mele de aici si acum! Si iti doresc sanatate!
Iar tie, Amalia, iti multumesc pentru pasiunea cu care te dedici muncii tale (aceea de a salva vieti), pentru omul integru, sincer, empatic si responsabil pe care am avut onoarea sa-l descopar, pentru femeia blanda si apriga, care pretuieste iubirea mai presus de orice altceva, pentru afacerista care alege sa traiasca fiecare zi diferit, nu conform unui plan/strategii in numele caruia sa calce pe cadavre! Multumesc, draga mea prietena – desi te-am cunoscut in urma cu doar cateva luni, simt ca te cunosc de-o viata si ceva… Te iubesc!