Acasa Dermatologie si Estetica Medicala Cauzele căderii firului de păr

Cauzele căderii firului de păr

de Amalia

Căderea părului – alopecia în termeni medicali, reprezintă, pȃnă la un anumit nivel, un fenomen natural ce apare în timpul ciclului de creştere al firului de păr la toate fiinţele vii acoperite de pilozitate.

Firul de păr are în mod normal trei faze de creştere: anagen (faza activă, aproximativ 85% din totalul firelor de păr aflȃndu-se în această fază), catagen (faza de tranziţie) şi telogen (faza latentă). Căderea firelor de păr se realizează prin inversarea proporţiei descrise, cu predominanţa în special a fazei latente, în defavoarea celei active, de creştere,  fenomen denumit, efluviu telogen

În mod normal, se pierd gradual aproximativ 100 fire (80-120/zi) în 24 ore de la nivelul scalpului, depinzȃnd de fondul genetic, stilul de viaţă şi metodele de îngrijire ale părului. Se consideră patologic, o pierdere a 200-300 fire păr/zi timp de 4-6 luni. O cădere bruscă, localizată într-o anumită zonă sau modificări ale firului de păr (devenit subţire, friabil) şi ale tegumentului scalpului (eritematos, acoperit de scuame, pruriginos, dureros, etc.) ce pot fi însoţite de modificări sistemice (febră, modificări ale pulsului, stare generală alterată) reprezintă semne de alarmă şi trebuie consultat medicul specialist în vederea identificării cauzei.

Principalele cauze ale căderii părului sunt reprezentate de:

  • Vȃrsta: pe măsura avansării în varstă, părul devine mai subţire, friabil şi se notează o rărire a firelor de păr, cu predominenţa foliculilor în fazele latentă/tranziţie în detrimentul celei active, de creştere;
  • Stresul: reprezintă un factor important în  căderea părului; mecanismul prin care se produce acest efect este reprezentat de afectarea vascularizaţiei foliculului, cu reducerea aportului de oxigen şi nutrienţi şi inhibarea creşterii; indirect acesta este pricipalul determinant al apariţiei stărilor depresive ce interferă cu activitatea fizică şi alimentaţia optimă; mecanism reversibil prin suprimarea cauzei;
  • Dieta săracă duce la deficienţe de anumiţi nutrienţi (în special proteine, fier, zinc, vitamine), conducand la anomalii ale metabolismului, astfel alimentaţia restrictivă autoimpusă contribuie la anomalii importante la nivelul foliculului pilos, reversibile cu încetarea restricţiei;
  • Sarcina şi naşterea: datorită creşterii nivelului de estrogeni circulanţi, în timpul sarcinii se notează o fortifiere a foliculilor piloşi, cu tranziţie spre faza dormandă a unui număr important, iar după naştere (la aproximativ 3-4 luni), datorită normalizării nivelului hormonal, se descrie o cădere tranzitorie a părului;
  • Aerul, poluanţii şi mineralele din apă, efectele fototoxice solare induc îmbătranirea cutanată şi distrugerea subsidiară a unora dintre foliculii piloşi;
  • Obiceiurile de îngrijire: părul prins „coadă de cal”, plăcile de păr, chimicalele continute în fixative, pieptănatul/periatul excesiv şi brutal, masajul dur la nivelul scalpului contribuie, prin efect mecanic, la deteriorarea cuticulului şi  la ruperea firelor de păr;
  • Tricotilomania reprezentȃnd un obicei compulsiv de tragere/smulgere a firelor de păr;
  • Modificările sezoniere: descriu o cădere tranzitorie de la sfarşitul lui august-noiembrie, reversibilă, datorată încetinirii procesului de creştere;
  • Medicaţia: incluzȃnd medicaţia cardio-vasculară, dislipidemiantă, anti-diabetică, contraceptivă, substituţia hormonală, chimioterapia, corticosteroizii, anti-acneică, anticoagulante, allopurinol, etc.;
  • Patologia tiroidiană (hipo/hipertiroidism), hormonii titoidieni fiind metabolizaţi şi implicaţi în procesele desfăşurate la nivelul majorităţii ţesuturilor din organism, inclusiv foliculul pilos, astfel excesul devine nociv, iar deficitul implică o insuficienţă, conducȃnd la subţierea firelor de păr; sunt asociate cu manifestări sistemice importante şi un pattern caracteristic de localizare (frontal în hipotiroidie şi temporal în hipertiroidie); alte patologii implicate: diabet, insuficienţa renală, insuficienţa hepatică, neoplaziile cutanate;
  • Alopeciile cicatriceale (ireversibile): lupus eritematos, lichen plano-pilar, foliculita decalvantă, fibrozantă frontală postmeopauză, tumori (carcinom bazocelular, spinocelular) etc.
  • Alopecia androgenă de cauză genetică sau hormonală asociată cu hiperandrogenemie, ce interferă cu metabolismul testosteronului la nivel folicular; DHT (dihidrotestosteronul) aflat în exces în acest context conduce la miniaturizarea şi deterioarea foliculilor piloşi;
  • Alopecia areata (autoimună) cu predominanţa firelor de păr în fază dormandă, reversibilă în cele mai multe cazuri;
  • Altele: radioterapia, infecţii (bacteriene, incluzand sifilisul, sau fungice) la nivelul scalpului, etc.

Statistic vorbind, cele mai frecvente cauze de alopecie la sexul masculin este reprezentată de cea androgenă, de obicei genetică, X linkată, iar pentru sexul feminin: sarcina şi naşterea (aprox. 45% dintre femeile ce au născut), afectiunile cronice (în special tiroidiene), diete restrictive, stresul important şi androgenă.

Dr. AMALIA-ELENA ANGHEL

SKINMED CENTER

Posibil să-ți placă și aceste articole

Lasa un comentariu